De-asta trăiam noi prost, gândiră nişte idioţi. Cică ne costă nu ştiu câte zeci de milioane de euro pe an întreţinerea maidanezilor în puşcăriile în care i-au băgat. Păi, care maidanezi? Maidanezi sunt cei din faţa blocului meu, care dau din coadă şi se gudură când ne văd pe noi, locatarii, şi latră noaptea dacă dă târcoale vreun străin. Toate astea pentru un rest de mâncare, un loc al lor, o băgare în seamă, o mângâiere. Cei închişi sunt puşcăriaşi.

Vor să-i omoare ca la Auschwitz? Aceeaşi soartă să aibă şi ei atunci! Dacă văd picior de hingher în faţa blocului meu îi rup căpăţâna!

Dacă aveţi de gând să zburaţi într-o ţară frumoasă precum Cipru şi alegeţi Blue Air, aveţi grijă la orice detaliu. Nu uitaţi că suntem români!

Verişoara mea londoneză s-a măritat cu un cipriot simpatic, tot medic chirurg londonez. Nuntă în Cipru, sirtaki, tot tacâmul, o mie de invitaţi etc. Datorie de sânge prezenţa mea, chit că sunt mai amărăştean. Aşa că a cumpărat ea bilet la Blue Air pentru Larnaca, pentru fratele meu (eu zisesem ca nu, că am treabă – nu le am cu nunţile…) Dar frate-miu s-a sucit şi a zis că nu se duce. Datorie de familie aşadar: trebuie să mă duc eu.

Sun la Blue Air şi cer să schimbe un prenume pentru un bilet deja platit (130 euro). Schimbarea unui prenume, mi se zice, costa încă 100 de euro. N-am ce face. Ma scotocesc de 100 de euro şi de încă 20 de vreun souvenir (cadou de nuntă aveam).

Ajung la aeroport (eu sperasem în tot timpul ăsta ca mai ţine faza cu norul islandez şi că scap de îmbrăcatul la costum. N-a ţinut…)

Aflu că nu e 100 de euro în plus, ci 185, că aşa e setat calculatorul lor la programele lor. Întreb fătuca frumoasă şi proastă: “Domnişoară, biletul deja platit a costat 130; la telefon mi s-a zis ieri ca trebuie încă 100 să schimb un prenume; am acceptat; De unde atunci 185???” Aşa îmi arată calculatorul, îmi zice.

Turbez, dar mă calmez. Mă retrag şi cuget, balansând ideea de a nu cheltui bani aiurea, versus datoria de sânge. Îmi vine o nouă idee, să iau un bilet doar dus, şi mă înţeleg eu acolo cu vară-mea. Cât e?

163 de euro.

Aici am simţit că mi se rupe filmul.

“Fătucă frumoasă şi proastă – dacă un bilet dus întors costa 130 de euro, cum puii mei unul numai dus e 163?” Păi nu mai avem decât puţine locuri şi aţi venit doar cu doua ore înainte de decolare – dacă veneaţi cu trei, era mai ieftin…

“Fă! Eu am un loc deja plătit!”

“Dar eu aşa am setat calculatorul – îmi pare rău, nu vă pot ajuta…”

Ce să fac? Mă împrumut de la mătuşa mea şi le plătesc escrocilor – per total – 348 de coco petru un bilet dus întors Bucureşti -Larnaca. Low cost. Smart Flight!

(Fac o paranteză pozitivă pentru Boeing 737 şi profesionalismul piloţilor: impecabil)

Aşadar, dacă alegeţi Blue Air, fiţi siguri că n-aţi făcut nici o greşeală când aţi cumpărat biletul. Greşelile sunt mai scumpe decât biletul. Iar banii nu se returnează!

În rest, Cipru e o ţară frumoasă, în care – am auzit – sunt nori pe cer doar trei luni pe an. Autostrăzi peste tot, asfalt impecabil, câte un hotel pe cap de locuitor. Palmieri şi cocotieri. Programul rabla n-are sens acolo.

Ei pot. Dealtfel, acolo se conduce pe dreapta, ca în Anglia, Australia şi Japonia…