“Ne naştem goi, uzi şi flămânzi. După aceea, lucrurile se înrăutăţesc…” (Woody Allen). Avem parte de bătălii, de mici victorii, de mari înfrângeri. Păcătoşi originari, reuşim cu brio să facem rău şi să iubim prea puţin împărtăşirile care ne sunt oferite. Aşa şi îmbătrânim, cerând iertare de la cei pe care i-am nedreptăţit, de frica Judecăţii de Apoi. Asta dacă nu ne numim, de pildă, Ted Bundy (reuşim, cu umor, să fim Al Bundy…) Dar nu e deloc sigur că suntem mai buni. Cine ştie ce era în capul lui?

Iar toate aceste bătălii fac parte dintr-o singură luptă, care e viaţa noastră, a tuturor. Tocmai din acest motiv merită să nu fie confiscată de ticăloşi deştepţi care învârt finanţe mondiale şi hotărăsc cum ar trebui să fie lumea.

Visul meu e să fiu de la ţară, cum a lăsat Dumnezeu. Să am un bordei, o grădină de flori, o grădină de legume, o livadă, un ogor de arat. Să nu depind de nimeni. Cred că asta înseamnă “Ţară”.

FGL