Category Archives: Alandala

Mihai-Răzvan Ungureanu versus unaerugnU navzăR-iahiM

15 miercuri Feb 2012

Posted by in Alandala, Politice

≈ 2 comentarii

Să vedem dacă răspunde… (eu suspectez orice anti-Samson că nu e în regulă…)

“Senatorul PSD Valer Marian i-a cerut ieri oficial premierului, în ședința camerei amintite, printr-o declarație politică, să răspundă cîtorva întrebări extrem de precise și, în egală măsură, tăioase:
1. De ce nu şi-a trecut în CV-ul său stufos, la limbi străine cunoscute, şi limba ebraică (pe care o cunoaşte mai bine decât limba maghiară, pe care a trecut-o)?
2. Dacă a fost sau este membru al vreunei organizaţii masonice şi ce grad sau funcţie deţine în aceasta?
3. Dacă a fost şantajat de SRI, de SIE sau de tutorele său politic de la Palatul Cotroceni cu nişte episoade de o anumită orientare sexuală petrecute la Iaşi (în anii ’90), la Cernăuţi (în 2000, la Hotelul Ceremuş) şi la Viena (după 2000, la sediul Pactului de Stabilitate).
Legat de această din urmă întrebare, trebuie menționat că șeful Pactului de Stabilitate era, în acea perioadă, Bodo Hombach, despre care senatorul scrie, în declarația sa: ”Singura lui (MRU n.n.) cucerire pe plan extern este Bodo Homobach, înaltul comisar pentru Pactul de Stabilitate în Europa de Sud-Est, pe care l-a fermecat profund (la Viena, probabil pe valsurile Dunării)”.
Informațiile despre o presupusă relație amoroasă între actualul premier român și Înaltul Comisar European nu sunt noi, ele au mai circulat în culisele politicii și ale presei în ultimii ani, dar e pentru prima dată cînd povestea e oficializată prin prezentarea ei în Senatul României, fiind solicitat și un răspuns din partea primului-ministru, conform procedurilor parlamentare.”

Sursa: Inpolitics
(http://www.vuvuzeaua.ro/acuzatie-soc-in-senat-mihai-razvan-ungureanu-homosexual-a-fost-iubitul-lui-bodo-hombach)

Tranzactiv de te ia cu capu’

30 luni Ian 2012

Posted by in Alandala

≈ Scrie un comentariu

Să înnebuneşti, nu alta! Nu cred că e o reclamă mai prezentă pe micul ecran decât cea care ne trimite pe toţi la WC. Suntem o ţară de constipaţi? Mie mi se pare chiar pe dos, ca să zic aşa… Mai curând ar fi potrivită o reclamă la Furazolidon: “Cât timp ai pierdut astăzi pe tron? – Mai toată ziua!”. Culmea, într-una dintre variantele ei (e reclamă scumpă, făcută de profesionişti), un individ are în faţă un coşuleţ cu mere. Păi ce faci, nene? De ce nu mănânci mere în loc să bagi în tine chimicale care să te desfunde? (autorul acestor rânduri e fan al merelor: un kg pe zi e ceva frugal; în schimb, lipsa de Tranzactiv e firescul firescului – nici nu-mi pot imagina o fiinţă umană constipată…)

M-a bătut gândul la clasa politică. Oare o exista şi Tranzactiv pentru cap?…

De ce vine sfârşitul lumii? 1

06 vineri Ian 2012

Posted by in Alandala

≈ Un comentariu

(varianta pentru România)

Pentru că iată cum ar putea apărea discursul inaugural al preşedintelui României în faţa parlamentului din 2020:
“Ochei! Că ca să ştim cum stă lucrurile aciia în pharlamenth şi în ţară, de sunt io preşedinte ales pe ia. E probleme grave încă de la începutul crizei din…2009 [se uită în stânga lui; i se confirmă prin dat cu bărbia-n guşă] Da, atunci fuse. Şi-acu, haoleo, se vaită unii colegi că ce ne facem. Păi… ne facem treaba care de ne-au ales pe noi să conduce ţara! Şi să are oamenii ce să mănânce! [aplauze]. Că nu se mai poate altfel! Io, preşedinte care e ales de oameni, numai la ei mă gândesc, că ştiu că şi ei se gândeşte la mine!
[Hrrr. Pfleo - se şterge la gură cu mâneca]
Aşa… Cum zisei, avem o ţară de condus. [Doi parlamentari se fugăresc prin sală, se urmăresc cu bătaia; unul dă cu pumnul, alălalt cade sub scaune, dar iese pe trepte - tot acolo face piruete pe jos, cu cracii în sus, defensiv, scuipând - se flegmează reciproc, din unghiuri diferite] Bă! Nu vă mai surprindeţi p-aciia, că-i parlament, nu cârciumă! Ce dreaq?! Ne văd nemţii aia fraieri de tot cumpără pământ.
Şi-acu, dragi colegi, am ajuns la problema economică. Aşa cum se spune în economia de la piaţă, ce mai vindem, ce mai luăm înapoi ca să vindem iară, cu parandărăt, pe parai. Că restul e destui doctori şi profesori care ei se descurcă. Şi justiţăa să nu mai face abuzuri şi… să nu mai face!, să fie corectă, să respecte omul! [aplauze] Şi să nu mai vină aştia de nu ştie româneşte să ne înveţe nouă lecţii. Ori plăteşte, ori pleacă!
[aplauze prelungi]

Teroarea ENEL

16 vineri Dec 2011

Posted by in Alandala, De-ale mele

≈ Scrie un comentariu

Una bucată om, familist, Bucureşti, sector 5 (13 Septembrie colţ  cu Sebastian, Moţoc 9. Prosper blah blah). Curentul cade când vrea ENEL-ul. Cu intenţie, parcă. Mă ştie internaut şi insomniac şi iubitor de TV. La o adică mi-o trage, exact când mă uitam pe PC la CSI Miami, nocturn.. Doar 5 minute, de data asta, după ce de trei luni încoace mă regulează frecvent cu pauze mai largi, de ore întregi. La ce ar trebui să mă gândesc eu?

- n-am bani să-i dau în judecată (dacă eram în USA scria “Rich” pe tricoul meu);

- oare Băsescu mă vânează cu STS-ul lui de imbecili? (îi tot văd cum mă monitorizează, absolut incapabili să-şi ascundă urmele – numai goarnă în cur n-au…);

- mi se testează nervii? (boilor, eu predam psihologie când voi abia învăţaţi să vă frecaţi puţa);

- ENEL, ca multinaţională spionoasă, face studii de piaţă privindu-i pe cei care pariază pe teoria conspiraţiei?;

- îmi daţi apă la moară, ca să vedeţi cum reacţionează un “subiect” educat? (o să devin cobai de predat la vreun curs performat de imbecili care “formează” alţi imbecili?);

- vă răzbunaţi pe primarul sectorului 5? (o fi el mai necultivat, dar e mai om decât voi);

- vă dă mintea afară din casă?;

- faceţi experimente Bilderberg privind toleranţa cetăţenilor la lipsa de energie electrică?;

- ori doar nu sunteţi în stare, sub Băsescu, să menţineţi în funcţiune de a construit Ceaşcă (aici, bănuiesc, v-am băgat în ceaţă: fac pariu că o să mă căutaţi pe liste PRM; vă las să căutaţi degeaba, aşa cum vă luaţi şi leafa);

- Ma gavte la nata, stronzi!

.

Închisoarea criminalului norvegian

28 joi Iul 2011

Posted by in Alandala

≈ 4 comentarii

Ce-i asta frate? Tare, nu? Păi se mai miră că ies cretini d-aştia cu puşca la vânătoare de oameni? Eu mai că aş studia din greu să ajung la universitatea aia pe care ei o numesc puşcărie. La limită, orice aurolac ar fi încurajat să facă la fel decât să stea în frig. Civilizaţie, civilizaţie… dar reeducare nexam. Ia să ni-l trimită nouă! O să regrete fapta de 24 de ori pe zi, înmulţit cu 60 de minute, 3600 de secunde…

Sub scut sau pe scut

05 sâmbătă Mar 2011

Posted by in 1, Alandala, De-ale mele, Musik

≈ Scrie un comentariu

Vedeţi dumneavoastră, noi, bloggerii, suntem nişte ciudăţenii ale secolului al XXI-lea. Simptome, epifenomene ale lui, la fel de ciudate şi de ratate precum este el însuşi, nou-născutul centenar, ca şi născut mort. În secole nu mai puţin însângerate am fi scris cu pana cărţi la lumina lumânării. Sau am fi publicat mai tipografic. Ce durează mai mult? Hârtia, care poate fi arsă în piaţa publică? Scrisul electronic, care poate dispare, perisabil, în caz că toate serverele crapă? Care e durata de viaţă a unui CD? Până la urmă, singura care rămâne e piatra. Ştiau ei faraonii ce ştiau. Iar Legea (Exod XX) tot în piatră a fost scrisă. Noi ne jucăm de-a efemerul.
Şi libertatea cuvântului are limitele ei, ea înseşi fiind cea care îşi zămisleşte distrugerea, prin inflaţie. Prea multe vorbe aruncate în lume. Limba are doua tăişuri. Dar o avem, pentru că prin Cuvânt am fost creaţi şi dăm seamă de această diferenţă specifică (gen proxim nu prea avem, atât de ambigui suntem, între Dumnezeu şi animale).
Aşadar, tastăm, sfidând bioritmul, dependenţi de monitor, de trafic, având curiozităţi. Iar cunoaşterea creşte, dar creşte degeaba. Cu o singură excepţie, probabil ultima expresie a libertăţii, atât de paroxistă încât pare suicidală. Nu ne e teamă de nimeni (unora dintre noi, cel puţin – ăia ca mine, suficient de idioţi cât să se afişeze, din orgoliu, cu numele pe care îl poartă; cei care au nick-uri n-ar trebui să-şi facă iluzii: există ID-uri – dacă ar vrea “băeţii” să te găsească, te găsesc în gaură de şarpe şi află şi cât lapte ai supt de la mama…)
Dar iubim libertatea asta şi sfidăm orice opresiune. Mai ales noi, cei care am apucat o dictatură şi am suferit de subversivitatea bancurilor, buffer şi supapă, debuşeu şi robinet controlat. Acum e un paradis. Poate că se va sufoca singură această libertate, prin inundaţie. Poate că o să vină “instalatorii” să ne “repare”. No problemo! Abia îi aşteptam! Să vină să ne martireze. Până atunci însă îi lovim fără milă! Sabia e ascuţită. N-o să scape de cuvintele noastre nici băseştii neaoşi, nici bildenbergii mondiali, nici luciferienii reptilieni, adepţi ai prinţului întunericului. Libertatea voinţei şi a Cuvântului sunt daruri primite de la Dumnezeu. Merită să mori pentru ele. E firesc să mori pentru ele.
Cum ziceam, pe scut sau sub scut.

Felix-Gabriel Lefter


P.S. Varianta oficială e şi paradoxală: “Toţi bloggerii mint. Eu sunt blogger”…

Din mintea lui Boc…

15 vineri Oct 2010

Posted by in Alandala

≈ Un comentariu

“Stimulentele sunt un adevarat ajutor in viata unui cuplu. Pot fi folosite de ambii parteneri, iar clipele de placere vor fi mai intense si de lunga durata.
Au rolul de a stimula viata sexuala, astfel are loc intensificarea dorintei sexuale, cresterea libidoului la femei , intretinerea si marirea erectiilor in timpul actului sexual.”
Emil Boc

Vanzatorul de carti

30 joi Sep 2010

Posted by in Alandala

≈ 6 comentarii

Un necaz nu vine niciodata singur. O mie de necazuri cate aduc? Scriu fara diacritice intrucat am desktop-ul belit si ma folosesc de laptop-ul sotiei. Care sotie, expert, cu un CV cat vila lu’ Videanu, castiga, ca leafa, sub Tariceanu, 3400 RON. Sub Boc a ajuns la 1200. Doar chiria e 170 de coco. Apoi vin restul cheltuielilor. De pilda, indispensabilele: UPC – TV, Net si telefon. Azi era zi de gratie, asadar am purces la alea de nefacut. Am vandut carti. M-a gasit acasa plangand. Plangeam pentru ca ma pangarisem. Am vandut la pret de nimic cateva valori (Nestle -Aland XVII, Mommsen, Duby, Biblia Hebraica, Septuaginta).

Nu-i condamn pe vanzatorii de carti. Ei vand si cumpara – e economie de piata, pur si simplu. Sunt rapace pentru ca viata nu iarta. EU m-am simtit vanzator de carti, vanzator de suflet. Unde era cel care isi lua bursa si cumpara carti cat sa rupa ranita? Unde a disparut dispretul cumparatorului fata de cei care vindeau? S-a mutat la mine in inima.

Mi-am platit UPC-ul. Mai am chiria si providentu’, nemaivorbind de mancarea motanilor, intretinere, ENEL etc. De mancarea mea ma pot lipsi. Apa sa am.

Cumplit lucru e sa iti vinzi cartile pentru a trai. Piramida lui Maslow… Te consolezi ca exista biblioteci, ca poate dispar astia de la putere si iti revii, cumparand la loc, cu de zece ori pretul pe care ti-ai vandut sufletul.

Mai bine ma impusti, pe fata, Basina ce esti! Javra ordinara!