~ Amestecatură, nimic mai mult decât TOTUL, precum viaţa. Doar muzica, umorul şi fotografia o colorează. În rest, nici o milă pentru politicieni! Acesta este un blog personal. Cu bunele şi relele mele, exclusive. "Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin".
N-ar trebui să ne afecteze decât sincopele bune. Muzicale adică. Precum aici:
La ce bun să ne batem capul cu căcaţii de politicieni ? iată cacofonia supremă!) Nu avem viaţa noastră, cu bune şi rele cotidiene, cu vise de împlinit, cu bucurii şi tristeţi, cu prieteni şi duşmani, cu obstacole şi izbânzi?
Ia să-i mai dăm în pizda mă-sii de politicieni, finanţişti, bilderbergi, stavistoci, roachefelări. Să ne ia viaţa fizică. Pe cealaltă n-o pot lua,, şi asta îi roade. De frică îi roade, caci se cacă pe ei de frică mirosind a Judecată de Apoi.
Urmăriţi buzele, comparativ. E acelaşi clip, aceeaşi muzică. Ne despart limbile?…
Sau ACTA crede că ne desparte…
şi http://www.youtube.com/user/AbbaVEVO?feature=watch
În înţelepciunea Sa, Domnul Dumnezeu a despărţit limbile, la Babel, tocmai pentru a nu ne babiloni. Ne-a făcut loc de neam fiecăruia. Dar a lăsat cu iubire să ne înţelegem. Nu ecumenic, ci cu mândria şi propăşirea fiecăruia. Iar idioţii vor în continuare să construiască turnul Babel…
Toată lumea deşteaptă care le are cu blogurile recomandă nişele. Vei găsi traficul care îţi va aduce şi bani… Vei…
Şi dacă – pentru copilul meu blog de suflet – nu vreau să fiu decât autentic?
Sigur că da, cine are timp să piardă o lună pentru a citi şi a asculta tot? (căci nu am şters nimic în trei ani de zile, câţi se fac în martie)
De ani de zile mă tot gândesc la găsirea unui temeinic criteriu care să separe indubitabil, nenuanţat, jigodiile de oameni, prostia de înţelepciune politică, bunul simţ de mizeria morală.
Nu-mi vine în minte decât unul. Ai Rege! Unul pământesc, Altul ceresc, care transferă graţia divină de Sus în jos. Lumea politică, dacă e să fie bună, nu are cum să nu oglindească vremelnic acest model. Crede cineva că în Rai va fi vreo republică?..
Ninge. Dar nu e ninsoarea noastră.
Din seara asta Bucureştiul va deveni şi el redută (DN 1 se închide, A1 şi A2 erau închise, tot ce e la sud şi la est e închis).
E pe sistemul Băsescu, dacă nu v-aţi prins… Pe interiorul zidurilor de la Cotroceni este deja scris “Hic Sunt Leones”. În curând va scrie asta şi pe interiorul uşii de la biroul prezidenţial. Apoi pe dinăuntrul uşii de la toaletă. Va scrie şi pe capacul de la toaletă.
Cât rezistă o prostată?..
Şi pentru bucuria de a împărtăşi bucurii. Pentru libertatea YouTube-ului, care le face posibile. Cu siguranţă, cei care îşi permit să cumpere, chiar şi la limita banului, CD-ul original, îl vor cumpăra oricum, din motive de calitate. Sau de suflet. (Mi-am cumpărat un album care era “de aur” pentru mine, în 1998 – când erau rare şi foarte scumpe originalele – dând fără să clipesc un sfert de leafă bună pe vremea aia : Rush “Permanent Waves” 1980.) Cei care nu îşi pot permite să cumpere tot nu simt mai puţin.
Crede cineva că s-ar supăra Pat Metheny că l-am pus pe blog, întru simţire?
De ce se supără bilderbergu? Că avem lumea noastră fără să cotizăm la el? Că îi dăm stavistocismele pe şleau?
OK
M U I E A C T A !
Şi cu ură-ri de bine de la Anonymous şi de la toţi oamenii de rând care “iubesc” băncile, roachefelării şi bilderbergii. Oamenii au o veste proastă pentru voi: NOI SUNTEM MAJORITARI. Şi mai inteligenţi ca voi.
Pusesem un pariu, cum că Robbie Williams e prea “macho” ca să ajungă vreodată scârbavnic. Măcar la nivel de glumă, se pare că m-am înşelat. Lumea o ia razna rău de tot!
“Confesiunile periculoase ale unuia dintre cei mai mari cântăreţi ai lumii: Aş face gratis sex cu Brad Pitt”
Cântăreţul Robbie Williams a spus recent pe un chat, într-o discuţie cu mai mulţi prieteni şi cu soţia sa, Ayda Field, că ar face sex cu un bărbat pentru 2 milioane de dolari, însă lui Brad Pitt nu i-ar cere niciun ban, relatează femalefirst.co.uk.
În timpul conversaţiei de două ore, participanţii au făcut glume legate de suma minimă pe care ar solicita-o pentru a întreţine raporturi intime cu un alt bărbat. În timp ce prietenii săi ar lua în considerare o astfel de ofertă pentru circa 5 milioane de dolari, Robbie Williams a spus că ar fi dispus să facă sex cu un bărbat pentru 2 milioane de dolari.
Soţia sa, actriţa Ayda Field, i-a atras atenţia că a subminat competiţia, cântăreţul răspunzându-i că “nu se ştie ce ar putea ieşi din asta”. “Iubito, ai putea avea o maşină nouă de Anul Nou. Nu se ştie, să sperăm. Eu sunt cel mai ieftin”, a glumit el în continuare.
Însă pentru a face sex cu Brad Pitt, Williams nu ar cere niciun ban. “Este vorba de 2 milioane de dolari pentru Moş Crăciun, dar este gratis pentru Brad Pitt. Cât ar trebui eu să-l plătesc pe el?”, a mai spus cântăreţul britanic.
Deşi face glume legate de o posibilă relaţie intimă cu un alt bărbat, Robbie Williams îşi propune pentru noul an să fie un soţ mai bun. Cântăreţul, care va lansa un nou album în 2012, a spus că îşi mai doreşte să fie în formă şi să arate cât poate de bine, ca star pop.
În timpul carierei solo, Robbie Williams a vândut peste 60 de milioane de albume pe plan mondial şi a fost recompensat cu 16 Brit Awards. Printre piesele cele mai cunoscute ale sale se numără “Let Me Entertain You”, “No Regrets” şi “Feel”.
Albumul din 2012 va fi primul material de studio al cântăreţului după “Reality Killed The Radio Star”, lansat în 2009. Acel material discografic a fost urmat, în 2010, de o compilaţie greatest hits – “In And Out Of Consciousness” -, care a inclus single-ul “Shame”, prima lui colaborare cu Gary Barlow din ultimii 15 ani.
După ce s-a împăcat cu Barlow, compozitorul şi interpretul principal al grupului Take That, Robbie Williams a revenit în 2010 alături de foştii lui colegi de trupă, cu care a lansat un album de studio – “Progress” – şi a susţinut un turneu ce a inclus 29 de concerte pe stadioane din Marea Britanie şi Irlanda.
Vă făceaţi iluzii? Nu vă mai faceţi, dragii mei… Eu miroseam demult că parfumul libertăţii noastre, “prea-libertate”, nu putea decât să deranjeze nasului creierelor inepte care conduc lumea. O lume proastă, care parcă intenţionat se vrea decelată între bun-simţ intelectual şi tâmpenie anarhistă, inteligenţă şi prostie, elevare şi grobianism. Iar “ei”, semidocţii şi mediocrii de la putere, obsedaţii de putere, bolnavii de putere ajung să creadă că mediocritatea lor îi transformă în conducători, din moment ce marea masă a populaţiei lumii este dobitoacă sau receptivă la îndobitocire. Marea masă vrea conducători. Fatalmente, isprăveşte prin a şi-i alege din mediocritate, cu rari excepţii.
Or, mediocrii politicieni care visează la “noi ordini mondiale” nu se vor ridica decât rareori la nivelul lui Pericle, de exemplu. În cazuri fericite, vor fi câte un Alexandru cel Mare sau Napoleon Bonaparte, Winston Churchill sau Margaret Thatcher. În celelalte cazuri, vor fi admiratori secreţi ai lui Hitler sau Stalin, cu dorinţa ascunsă de a deveni Buddha. Şi atunci vor crede că deţin adevărul şi că au o “misiune”. Prin urmare, vor tăia, la un moment sau altul, libertatea oricărui om care li se va părea duşman.
Să fim realişti! Câţi politicieni au iubit presa, a patra putere în stat? Aud?… Cum vor putea ei iubi “presa” la nivel absolut, adică Internetul şi blogosfera, scăpate de orice cenzură de tip CNA (limbaj indecent etc.)? E clar că nu! Numai că nu aveau – într-o lume democratică – cum să găsească pretextul legal intrinsec. Ei bine, uite că-l găsesc: terorismul, criza financiară, protejarea educaţiei copiilor (de parcă îi durea în cot de asta: au blamat tot ce era educaţie puritană – azi e delict să fii anti-homosexual!) Totul pentru a închide gura celor care doar văd, gândesc, ştiu ce gândesc şi scriu.
Au avut răbdare cu noi doar pentru a ne lăsa să ne facem ca fraierii, singuri, fişe personale, îndosarieri, auto-rechizitorii. Publice www! Cu minciuna de confidenţialitate pe buze.
Vor şti de unde şi cum să ne ia pe fiecare, după slăbiciuni, din moment ce am fost suficient de proşti ca încrezători în Libertate încât să nu ne mai temem de dictaturi crunte.
Dictatura abia urmează.
Blogosfera este cântecul de lebădă al libertăţii noastre. Să ne bucurăm de ea în fiecare clipă! Şi să rezistăm cu o clipă mai mult decât credeau ei că vom rezista!
